Povestea Dew Tour 2star TTR

Sambata 5 martie 2011 a avut loc la Predeal, in format slope-style, prima competitie romaneasca inscrisa in circuitul Swatch TTR World Snowboard Tour. Aproximativ 50 de rideri s-au aliniat la start, dar doar 15 au ajuns in finala. Podiumul nu a prezentat surprize, insa spectacolul oferit de traseul divers a mai ridicat un pic stacheta concursurilor autohtone.

Ca la un film de retrospectie, prezentam pozele de acum doua zile prima data, iar mai apoi aluncam doi ani in urma pe firul timpului…

Ideea de a inscrie un concurs din Romania in circuitul TTR nu este una noua. Prima incercare a avut loc in 2009, cand, tot in martie, ar fi trebuit sa aiba loc la FreshPark un eveniment Stick-a-Trick clasificat la 1 stea TTR. La vremea respectiva, Stick-a-Trick era un concept foarte popular, o idee simpla si foarte chill a baietilor de la Surmont: fiecare rider concura practic cu el insusi, isi propunea un trick pe care trebuia sa-l aterizeze pentru a primi o suma de bani. Dupa epuizarea fondului de premii de 1,000 EUR, castigator era evident cel care pleca cu buzunarul cel mai plin acasa. Formatul se mula foarte usor pe un traseu slopestyle de dificultate scazuata spre medie, exact ca FreshPark-ul nostru. Din nenorocire, cu doar cateva zile inainte de concurs drumul spre FreshPark a fost blocat de una din cele mai mari avalanse din istoria Transfagarasanului: aproximativ doi kilometri de drum au fost acoperiti de un strat intre 5 si 10 metri de zapada. Desfacerea drumului a durat 2 saptamani, timp in care din snowpark nu a mai ramas mare lucru. Stick-a-Trick nu a mai avut loc in 2010.

Dorinta de a oferi comunitatii de snowboard din Romania accesul la extraordinara oportunitate numita TTR a ramas insa vie. Iar la finalul anului 2010 trecut firele povestii au inceput sa se lege.

Inscrierea in TTR aduce cu sine cateva lucruri demne de mentionat.

Traseul (course plan) este supus certificarii TTR. Trebuie sa contina minim 3 elemente dintre care un kicker si un element de jib. Elementele trebuie sa favorizeze nivelul incepator/intermediar (aici e necesara o precizare: prin nivelul „incepator” se inteleg kickere care ofera un zbor de aproximativ 5-6 metri. „Intermediar” inseamna intre 7 si 10 metri).

Siguranta (safety) participantilor este tratata cu toata seriozitatea. Traseul trebuie imprejmuit si rezervat doar participantilor. Distantele dintre elemente trebuie sa asigure oprirea in siguranta in caz de  aterizare nereusita, precum si suficient timp pentru pragatirea evolutiei la urmatorul element dupa o aterizare reusita. De asemenea, distantele trebuie sa permita obtinerea unei viteze care sa garanteze atingerea zonei de aterizare. Este recomandat ca toate decolarile si aterizarile sa fie marcate/vopsite pentru a oferi o vizibilitate maxima concurentilor.

Jurizarea (judging) este supusa si ea certificarii TTR. Membrii juriului trebuie sa aiba o vizibilitate clara a tuturor decolarilor si aterizarilor. Pentru traseele care necesita acest lucru, vor fi necesare mai multe arii de jurizare. In urma procesului de jurizare, fiecare participant primeste o nota (exista o limita de 100 de participanti, dar fiecare dintre acesti 100 primeste o nota).

Fondul de premii (prize purse) este foarte bine determinat pentru fiecare star-level. Nivelul de 2 stele trebuie sa garanteze un fond de premii de 2,500 EURO.

Mai sunt si alte cerinte, care se refera cam la orice de la comunicarea evenimentului pana la faptul ca riderii trebuie sa benficieze de bauturi racoritoare (apa sau altele) gratuite, trebuie sa benficieze de discounturi sau gratuitati la transportul pe cablu etc.

La finalul concursului, in functie de locul in clasamentul general, riderii primesc puncte TTR care, cel putin teoretic, se pot cumula pentru a obtine o pozitie cat mai buna in clasamentul international. Un eveniment de 2 stele poate oferi un punctaj maxim de 200 puncte (evenimentele de top de 6 stele ofera maxim 1,000 puncte). Punctajul final in circuitul TTR este dat de media celor mai bune 6 rezultate ale fiecarui rider participant.

In 2011Dew Tour Romania a prins din zbor ideea TTR si nu a lasat sa ii scape sansa de a isi trece in palmares organizarea primului eveniment din Romania inscris in celebrul circuit international. Inscrierea a fost posibila datorita colaborarii cu World Snowboard Federation (WSF – care gestioneaza evenimentele TTR de 1-3 stele) precum si a Asociatiei Practicantilor de Snowboard in Romania, membra a WSF, care a asigurat relatia cu WSF si TTR (sa speram ca vom mai auzi acest nume in viitor, suna bine).

Evenimentul din 5 martie 2011 de la Predeal a fost a treia si ultima etapa a circuitului Dew Tour Romania 2011 si a reprezentat un final de succes dupa etapele de la Bucuresti si de la Sinaia.

Set-up-ul a cuprins (de sus in jos):

– mini-piramida

– S-box 8m pe stanga, C-box 6m pe dreapta

– rainbow 6m pe centru, street-box 7m pe stanga

– kicker cu gap de 6m (care permitea evolutii de pana la 9m, in functie de viteza de abordare)

– box 6m pe dreapta, down-rail 6m pe stanga

– quarter-thing pe dreapta, wall-ride pe stanga

Traseul a avut asadar 10 elemente, care impreuna au format unul din cele mai complexe si complete playgorund-uri construite in Romania. Pentru realizarea acestuia, organizatorii au avut la dispozitie 3 (TREI) zile. Iar participantii au avut la dispozitie fix ZERO zile pentru acomodare. Pentru sugestii (si reclamatii), adresati-va autoritatilor responsabile cu administrarea domeniului schiabil din Predeal. Demolarea traseului a mai consumat o zi.  Si astfel, pentru 2 zile, Romania a avut un traseu slope-style certificat TTR. Poate sezonul urmator vor fi 2 luni in loc de 2 zile, nu putem decat sa speram.

Sesiunea eliminatorie jam-session a inceput la ora 10:30 cu 50 de rideri inscrisi la start. Pana la ora 12:30 cei 4 membri ai juriului au avut timp suficient sa decida cine ramane spectator si cine ramane in arena. Criteriile de selectie au fost destul de laxe, iar in concursul propriu-zis au intrat 30 de rideri.

Fiecare rider a avut doua ture la dispozitie pentru a se califica in finala. Cea mai buna tura a fost luata in considerare. Inca din acest stadiu incipient trickurile bune au inceput sa iasa la iveala: 3-uri, 5-uri si diverse rotatii la intrari/iesiri pe boxuri. La capatul celor doua ture care au durat cam o ora, in finala au ajuns 10 baieti, o fata si 3 rookies.

Intr-un adevarat spirit de colegialitate, cei mai buni skieri carpato-danubiano-pontici (mai mult pontici) au intrat si ei pe traseu alaturi de snowboarderi, avand totusi un punctaj separat. Dintre ei, 4 si-au disputat titlul de „Best Skier” al zilei.

Intre calificari si finala a avut loc prima parte a unui ollie-contest (sau olliempiada cum ne place noua sa ii zicem), intrecere foarte apreciata la etapa Dew Tour din Bucuresti.

Finala a inceput in forta, ordinea intrarii in traseu fiind dictata de punctajele obtinute in calificari. Atfel, prima cursa i-a apartinut lui Kinda Geza, care nu s-a sfiit sa intre hotarat cu 270 in pe c-box si sa incerce un bs 7 la kicker. Urmatorii pe lista au fost Bobo si Vladutz (mii de euro) care au tinut atmosfera incinsa. O prestatie demna de remarcat a avut si Elod Gyorgy, care a aratat multa determinare in icnercarea de a ateriza rotatii spectaculoase gen invert 5 si cork 7, din pacate nereusite.

Dupa 3 ture, a fost aleasa cea mai buna iar podiumul s-a prezentat astfel:

– Adolf Gherghelah „Bobo” – frontboard, rodeo 5 un pic sketchy

– Vlad Voinescu „mii de euro” – 360 butter pe rainbow, fs 5 indy

– Kinda Geza – 50/50 360 out la downrail, bs 5 shifty-shifty

Alte premii:

Best Babe: Sonia Nicolau, switch out la rainbow si un imens sideflip la kicker, din pacate soldat cu dureri

Best Rookie: Radu Stolz

Amateur Killer: Daniel Teodorescu „Alifie”, tailslide la rainbow si rodeo 180 la kicker

Best Skier: Paul Les „Brocolli” cu multe 5-uri foarte curate la kicker

Aici trebuie mentionati toti cei 4 skieri finalisti care au avut evolutii exceptionale, in special Stefan Mirescu a incercat un impresionant 900 iar Gino Florea un switch backflip (!). Ghituca Avram a pastrat o tinuta sobra la kicker cu mai multe 3-uri si 5-uri, dar a uimit cu un 270-in 270-out la streetbox si downrail.

Premiul de cel mai inalt ollie s-a impratit intre Alifie si Flavius.

Ce a fost de bine:

– evident, premiera nationala numita TTR si tot ceea ce presupune aceaasta

– vedem trick-uri din ce in ce mai complexe (5, 7, rodeos, 270 in/out pe tevi/boxuri)

– mai multi rookies ca niciodata la un concurs, cativa dintre ei cu mare potential

– un traseu cu elemente noi pentru Romania (C-box, S-Box) si cu un kicker care a permis inclusiv incepatorilor sa-l abordeze

Ce ar fi putut sa fie mai bine:

– trick-urile alea complexe apar cam la aceeasi rideri, ne-am dori un numar mai mare de rideri care sa evolueze simultan

– mai multa cursivitate in traseu; putini rideri au abordat traseul cu temele facute „de acasa”, adica inca de la plecare; cei mai multi se gandeau intre fiecare doua elemente ce trick sa mai incerce

– intrarile pe boxuri si tevi nu erau hotarate ce vor sa fie: intrari la nivel sau intrari cu ollie

– landing-ul kickerului ar fi trebuie sa fie mai lat (si mai lung daca s-ar putea)

– distanta intre elemente ar fi trebuie sa fie un pic mai mare

– park-ul ar fi fost ideal daca era asezat mai sus pe partia Varianta, unde terenul e mai potrivit unui astfel de traseu

– in mod cert mai mult timp pentru amenajare ar fi rezultat intr-un traseu de mai buna calitate

Per total, in urma evenimentului am ramas cu un gust dulce-acrisor. S-a vazut dedicatia celor implicati, s-a vazut un oarecare suflu proaspat in randurile participantilor si s-a vazut speranta de mai bine. S-a vazut foarte clar necesitatea stringenta a unui snowpark permanent, construit ca la carte. Multi dintre participanti au recunoscut ca a fost prima lor intalnire cu elemente de dimeniunile respective. In ziua concursului! E clar ca exista potential.

Insa in aceeasi masura s-a vazut si eterna doza de mioritism, exprimata prin traseul intrucatva inghesuit, prin timpul scurt de realizare, prin distrugerea traseului a doua zi dupa concurs si prin senzatia ca definitia publicului tinta al evenimentului a fost oarecum confuza…

Au fost riderii publicul tinta? In mod cert in mare parte da, macar prin includerea in TTR a concursului. Au fost bizonii mioritici din parcarea Predealului publicul tinta? Din pacate, in mod cert iarasi da, fapt reflectat prin construirea traseului intr-o zona foarte putin prietenoasa unui traseu slopestyle, dar foarte accesibila celor care aveau cel mai putin treaba cu traseul.

Intentiile au fost de nota 10. Realizarea insa merita un 8. La mai mare!

Shopping Cart